Trebuie sa stii cand se incheie o etapa din viata ta. Daca te incapatanezi sa ramai mai mult decat e necesar, pierzi bucuria de a trai si sensul vietii. – Paulo Coelho
A-ti fi frica de dragoste inseamna a-ti fi frica de viata, iar cand iti este frica de viata esti pe trei sferturi mort. – Bertrand Russell
Iubesti viata? Atunci nu risipi ca un nesabuit timpul, caci din timp este facuta viata! – Benjamin Franklin
Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata. – Octavian Paler
Ce este o viata frumoasa, prieteni, daca nu un gand din tinerete realizat in anii barbatiei. – Alfred de Vigny
Viata seamana cu o poveste, ceea ce importa nu e lungimea ei, ci valoarea ei. – Seneca
Mi-am masurat viata in lingurite de cafea. – Thomas Stearns Eliot
Viata este un stick de memorie in buzunarul meu. – Ionut Caragea
Fiecare zi pare prea scurta pentru toate gandurile pe care le gandesc, pentru toate plimbarile pe care vreau sa le fac, pentru toate cartile pe care vreau sa le citesc si pentru toti prietenii pe care vreau sa ii vad. – John Burroughs
Scopul vietii este o viata de scopuri. – Robert Eugene Byrne
Bucura-te de viata, pentru ca iti da ocazia sa iubesti si sa muncesti si sa te joci si sa te uiti la stele. – Henry van Dyke
Viata printre straini te invata cumpatarea, caci fiertura de orz si culcusul de paie sunt leacurile cele mai dulci impotriva foamei si a oboselii. – Democrit
In viata de intampla uneori accidente din care trebuie sa fii putin nebun ca sa scapi cu bine. – Andre Gide
Ce este viata decat un sir de nebunii inspirate, greutatea este sa le alegi pe cele demne de a fi facute. – George Bernard Shaw
Daca viata noastra are toate de ce-urile, atunci putem suporta aproape toate cum-urile. – Friedrich Nietzsche
Viata niciodata nu e dreapta, dar probabil ca asta e un lucru bun pentru foarte multi dintre noi. – Oscar Wilde
Sunt momente in viata in care, oricum ti-ar obliga altii corpul sa stea, are aripi, se ridica deasupra tuturor mizeriilor. – Mariana Fulger
Prin viata se poate trece oricum, si cu degetul in nas. – Vasile Ghica
"- Bunicule, tu esti batran si trebuie sa stii. Ce inseamna 'sa-ti traiesti viata' ? Nu fac asta toti oamenii? Se nasc, merg la gradinita, apoi la scoala, apoi isi fac o familie si merg la serviciu. Ies la pensie, au nepoti si cand sunt prea batrani mor. Toti au trait o viata intreaga, asa este?"
"- Hmmm, buna intrebare ! " raspunse zambind bunicul. Vali iar i-a dat o tema de expus. Trebuie sa se gandeasca sa ii dea un raspuns, un exemplu cat mai usor de inteles pentru el.
"- Trebuie sa ma gandesc Vali. Dar, hai sa mergem pana in parc sa dam o tura pe Roller Coaster. Ce zici? Vrei?"
"- Uraa! Normal ca vreau, ma mai intrebi?"
"- Bine, hai sa mergem! Dar strig-o si pe vara ta, Adriana, o luam si pe ea"
"- Adrianaaa.......!"
Iesira toti trei in zarva mare pe portita si se indreptau spre trenul de fier care se dadea peste cap deasupra orasului!
Vazuti de la fereastra casei, Vali in fata tragea ca o locomotiva dupa el micul trenulet uman. Era el in fata,o tragea de mana pe Adriana care la randul ei il tragea pe bunicul.
Au ajuns, au luat bilete si dupa 2-3 minute de asteptare trenul de fier se opri cuminte in fata lor.
Au urcat in vagon, s-au asigurat cu bara de protectie si asteptau nerabdatori sa inceapa cursa!
S-a auzit semnalul! Cu o zmucitura scurta trenul s-a pus in miscare. Un lant il tragea incet si greu in sus, pe o panta abrupta.
"-Oare cat de repede mergeeeeee...?".
Nici nu apuca Vali sa isi termine intrebarea caci cu o viteza nebuna, trenul de fier se napusti spre haul ce se deschidea sub el. Cu parul in sus, abia tinandu-se de bara, Vali tipa in gura mare. Dar asa viteza avea de parca nici nu isi auzea vocea.
Cand sa ajunga la fundul "prapastiei", brusc trenul o coti la stanga si brusc se arunca spre cer.
In goana lui nebuna se dadu peste cap, intr-o bucla mare de unde Vali vazu pentru o fractiune de secunda tot orasul.
Apoi din nou in jos si iar la stanga si in sus, si in jos. Cu o cotitura brusca la stanga, trenul ajunse aproape de locul de unde si-a preluat pasagerii.
Brusc franele au intrat in actiune si toata nebunia de viteza se transforma in curand intr-un tren oprit care astepta rabdator sa debarce pasagerii.
Au coborat toti trei si s-au indepartat de tren.
Abia acum, cand lucrurile se defassurau "cu viteza melcului", gandurile lui Vali au inceput sa se linisetasca si ele.
"-Ei copii, cum a fost? Imi spuneti si mie? Vali, tu primul" le spuse bunicul.
"- Uauuu,a fost SUPEEEER bunicule! Ce viteza uriasa. Si ai vazut cum ne-am dat peste cap? Puteam sa cadem de acolo. Si ce mic era orasul sub noi! Si, si ai vazut cum era sa cadem in prapastie? Ce viteza ametitoareeee. Ne mai dam odata bunicule? te roooog!"
"- Hehe, ne mai dam , dar in alta zi. Adriana, la tine cum a fost?"
"- Nu stiu bunicule. Mi-a fost frica si am avut ochii inchisi. De cand am pornit si pana ne-am oprit"
"- Hmm, pai cum asa Adriana?" intreba bunicul.
"- Dar la tine bunicule cum a fost?" intreba Vali.
"- Dragul meu, a fost bine pana am prins viteza. Pe urma nu mai stiu cum a fost pentru ca eram atent la voi doi sa fiti in siguranta."
*********************************************
La fel si in viata, sunt oameni care isi "traiesc viata". Asemeni lui Vali. Atent la tot ce se intampla si participand activ, de la inceput pana la sfarsit. Au parte de tot ce viata le ofera ca oportunitati.
Sunt apoi oameni care "nu au timp" sa isi traiasca viata Ei sunt "atenti" in permanenta la la ceva anume. Ca si bunicul care a fost atent doar la nepotei.
Si apoi sunt cei carora le e frica pur si simplu. Tin ochii inchisi de la inceput pana la sfarsit. Le este teama de schimbare. Le este teama de experimentare. Sunt oamenii care sunt de neschimbat in obiceiuri. Au mereu acelasi job si tanjesc dupa un loc "caldut" la aceeasi firma "pana la pensie". Nu parasesc orasul nici macar pentru mici excursii. Singura lor grija este cum sa se strecoare "nevatamati" prin "viata" spre sfarsitul ei.