Am angajat un dulgher care sa ma ajute sarenovez o casa veche de la tara. Dupa ce tocmai isi incheiase prima lui zi demunca grea, in care o pana de cauciuc il facuse sa-si piarda o ora din timpul delucru, iar ferastraul electric i se stricase, acum batranul luicamion refuza sa porneasca.
L-am dus eu cu masina acasa, timp in care n-a scos nici ovorba.Cand a ajuns, m-a invitat sa-i cunosc familia. In timp ce ne indreptamspreusa din fata, s-a oprit putin langa un pom, atingandu-i ramurilecu ambele maini.
Cum a deschis usaa suferit o transformare uimitoare.Fata lui bronzata era toata un zambet, si-aimbratisat cei doi copii si i-a dat sotiei un sarut.Mai tarziu m-a condus lamasina.Am trecut pe langa pom si, cum eram foarte curioasa , l-am intrebat degestul pe care il facuse mai devreme.
- O, acesta este copacul meu cuprobleme, mi-a raspuns. Imi dau seama ca nu ma pot feri de necazuri la munca ,dar stiu un lucru: ca ele n-au ce cauta in casa in care se afla copiii si sotiamea. Asa ca le atarn in pom in fiecare seara cand ma intorc acasa.A doua zi de dimineata, le iau inapoi.
Partea amuzanta, a spus el zambind, ca dimineata numai sunt tot ata de multe cate imi amintesc ca lasasem cu o searainainte.