De la “ joc de război „  la  „şah întâmplător”

În decursul timpului, nu puţini au fost cei ce au încercat să creeze noi forme ale jocului de şah. Unele au fost aplicate în problemistică, altele au putut fi experimentate în câteva concursuri fără răsunet.

Iată câteva din aceste inovaţii care au încercat zadarnic să înlocuiască străvechiul şi minunatul joc de şah cum îl cunoaştem noi:

KRIEGSPIEL -  joc de război, propus la începutul secolului, presupune jucarea unei partide normale de şah, în condiţii speciale.

Cei doi adversari se găsesc în camere separate, având fiecare tabla sa cu piese albe şi negre. Ei comunică prin intermediul unui arbitru. Jucătorii anunţă mutarea făcută, dar arbitrul nu le precizează răspunsul adversarului.

Dacă la un moment dat o mutare nu este posibilă, atunci arbitrul comunică acest lucru pentru ca jucătorul în cauză să încerce să facă altă mutare.

Arbitrul trebuie să răspundă la întrebarea :”Se poate captura un pion?”,

să precizeze dacă se dă şah şi în ce mod (orizontal, în diagonală, vertical sau cu calul), sau dacă a avut loc o captură.

Jocul prezintă interes din punct de vedere strategic şi au fost scrise programe

pentru jucarea sa cu ajutorul calculatorului electronic.

CIRCE – după numele unui personaj legendar care apare şi în Odiseea şi are puterea de a transforma unele fiinţe.

O piesă capturată nu este scoasă imediat de pe tablă, ci revine pe câmpul ei iniţial.

*În cazul nebunilor, cailor si turnurilor pe câmpul având aceeaşi culoare cu cel pe care s-a făcut captura.

*Pionii revin pe câmpul iniţial al coloanei de pe care au fost capturaţi.

Numai în cazul în care câmpul iniţial este ocupat , piesa capturată este scoasă din joc.

Captura nu poate fi efectuată în cazul în care în noua situaţie survenită pe tablă, regele

propriu rămâne în şah.

Jocul CIRCE este utilizat mult în şahul artistic.

ŞAH  CU  MUTARE  DUBLĂ- un joc propus în Franţa la Marsillia, fiecare jucător având dreptul la două mutări consecutive.

Şahul poate fi dat doar cu a doua mutare din serie, iar adversarul trebuie să pareze

şahul cu prima sa mutare. Au fost publicate câteva partide, dar nu s-au găsit amatori care să se dedice acestui joc modificat.

ŞAH  ÎNTÂMPLĂTOR – a primit numele un joc în care în poziţie iniţială nu se află pe tablă decât pionii, figurile urmând să fie aşezate după dorinţa fiecărui jucător.

Partida propriu zisă începe abia după ce pe tablă se află toate cele 32 de piese.

Printre cei care au propus şi au practicat  „şahul întâmplător”, a fost marele maestru  Paul  Benko.

S-a spus că „şahul întâmplător”, ar face mai interesante partidele deoarece,

jucătorii nu ar mai putea utiliza actuala teorie a deschiderilor şi s-ar înregistra

mai puţine remize de salon.

După un turneu demonstrativ, organizat în deceniul trecut în S.U.A. nu s-a mai vorbit de „şahul întâmplător”.

ŞAHUL  CU  ŞI  FĂRĂ  CAPTURI. În aceste jocuri adversarii au obligaţia de a efectua orice captură posibilă (sau dimpotrivă de a nu captura decât atunci când nu există altă alternativă).

Sursa: Planeta Şah, 1985