Creatia lui Stamma a contituit inceputul unei etape noi in compozitie, insa ea
n-a reprezentat unica si nici principala directie in dezvoltarea problemisticii.
In acelasi secol, curand dupa Stamma, au aparut trei sahisti italieni: Ercole del
Rio, G. Lolli si D. L . Ponziani, care au depasit in lucrarile lor pe Stamma, renuntand la principiile sale si elaborand un stil aparte, cu mult mai atragator, apropiind problema de conceptia ei moderna.
In special creatia lui del Rio a fost de o factura ridicata. Astfel, pozitia din diagrama 7 este neobisnuita pentru tipurile de atunci, chiar si prin materialul relativ redus intrebuintat. Apoi lipseste traditionala amenintare de mat asupra regelui alb.
Diagrama este urmatoarea, cu enuntul albul joaca si da mat:
Dar si mai neobisnuita apare solutia care incepe cu o mutare linistita, punind Dama alba in priza:
1.Da6!
(cu amenintarea 2. Dxb7#, iar la 1....bx Da6 urmeaza 2. Nc6 #)
(Negrul nu dispune decat de o singura aparae eficace)
1.........Tb8,
(la care urmeaza a doua mutare linistita si iarasi cu sacrificiul figurii)
2. Nc6!
(reinnoind amenintarea de mat la b7.)
(Negrului nu-i mai ramane altceva de facut, decat sa intareasca apararea campului amenintat prin)
2........... Dc8
(dar acum urmeaza o combinatie de mat fortat:)
3. Dxa7 + Rxa7
4. Ta1 #
Solutia mai scurta, intrebuintarea mutarilor linistite, combinatiile gratioase de mat pe care le gasim la problemele lui del Rio, au constituit un remarcabil pas inainte pe drumul spre formarea principiilor moderne de compozitie.
(va urma)
Inviorarea sahului s-a produs in epoca Renasterii, adica in a doua jumatate a sec. XVI – inceputul sec.XVII, in tarile din sudul Europei: Italia, Spania si Portugalia. Introducerea regulilor actuale a facut ca jocul sa devina mai vioi si mai interesant, ceea ce a contribuit la raspindirea lui mai larga.
Modernizarea jocului a avut repercusiuni si asupra compozitiei, insa cu o intarziere insemnata: abia in sec. XVIII se poate constata o ridicare a compozitiei sahiste, in urma aparitiei, in anul 1737, a cartii ”Essai sur le jeu des echecs”, de Philipp Stamma, un jucator
Excellent, de origine siriana, stabilit in Anglia.
In aceasta carte au fost cuprinse 100 de finaluri de partida, toate avand enuntul
“ Albul joaca si castiga”. Majoritatea acestor finaluri se termina cu mat si dupa caracterul solutiei le putem considera drept probleme in actualul sens al cuvantului.
Dupa materialul intrebuintat – multe piese de ambele parti – finalurile lui Stamma
Au pozitii tipice de mijloc de partida. Cei doi regi se afla, de regula, pe orizontalele initiale.
Regele alb este amenintat de mat imediat, pe cand Regele negru pare a fi bine aparat de piesele proprii. Solutia este fortata si consta in inlaturarea apararilor regelui negru sau scoaterea lui din adapost.
Problema din diagrama nr.6 prezinta un exemplu tipic pentru creatia lui Stamma. Solutia este fortata, toate mutarile albului constituind un atac direct la regele negru: