Anotimpurile vietii - povesti cu talc - A fost odata un om ce avea patru fii. Acesta dorea ca fii lui sa invete sa nu mai judece pripit lucrurile. De aceea, i-a trimis pe fiecare pe rand, cate un anotimp sa priveasca un par. Pe primul l-a trimis iarna,  pe al doilea primavara,  al treilea vara, iar pe mezin, toamna. Cand au revenit, i-a adunat si i-a pus pe toti sa descrie ce au vazut. Primul a zis ca era urat, cu crengi golase, intoarse si rasucite. Al doilea ca era acoperit de muguri verzi si promitea mult.. Al treilea fu de acord si spuse ca era plin de flori ce raspandeau un dulce parfum, cum nu mai vazuse pana atunci. Al patrulea a fost de acord cu toate acestea si a adaugat ca era incarcat de fructe coapte, implinit si plin de viata. Omul le-a explicat atunci ca toti au dreptate, pentru ca fiecare a vazut doar un anotimp din viata copacului. Le-a mai spus ca nu poti judeca pe nimeni cunoscandu-l doar o anumita perioada. Asta este esenta firii, a placerii, bucuriei si dragostei pe care ti-o da viata si n-o poti masura decat la sfarsitul tuturor anotimpurilor. Daca renunti iarna, vei pierde promisiunea primaverii, frumusetea verii si bogatia toamnei. Nu lasa ca vicisitudinile unui sezon sa-ti umbreasca bucuria celorlalte. Nu judeca viata doar dupa o perioada grea. Depaseste greutatile  si sigur vor veni apoi vremuri bune. Aspira cand inspiri….Inainte de a expira. Traieste simplu. Iubeste cu generozitate. Sa-ti pese de tot si toate. Vorbeste cu bunavointa. Si lasa restul in grija lui Dumnezeu. Fericirea iti mentine dulceata, Incercarile te fac puternic, Durerile te fac uman. Esecurile te fac umil, Succesele te fac increzator! >> trimisa de Timeea BALASOIU

Citita de 776 ori

Prieten bun - povesti cu talc - Un om şi câinele său au murit deodată. Ajungând în cer, au mers pe drumul pietruit cu aur… Vă amintiţi? Pe lângă un gard de marmură fină. Urcând spre deal au întalnit o poartă superbă, construită din perle, ce străluceau sub razele soarelui. Ajungând lângă poartă, au văzut un om şezând în pragul ei. “- Scuzaţi-mă” i s-a adresat stăpânul câinelui, “unde ne aflăm”? “- În Rai” – a răspuns portarul. “- Putem primi un pahar cu apă”? a întrebat stăpânul câinelui. “- Desigur” a răspuns portarul, “intră şi vei primii apă răcoritoare”. “- Poate intra si prietenul meu”? a întrebat vizitatorul. “- Regret” i-a răspuns portarul “dar nu permitem intrarea animalelor”. Omul a decis să renunţe la apă, şi-a chemat câinele şi-au plecat mai departe. Drumul ,în continuare, era anevoios şi plin de praf. Tot mergând au ajuns la o poartă simplă de lemn, fără gard prin-prejur. Portarul rezemat de poartă, citea dintr-o carte. “- Ma scuzati” i s-a adresat vizitatorul. “putem primii puţina apă”? “- Desigur, cu plăcere, poftim intraţi” a răspuns amabil portarul. Ei au trecut poarta şi au baut apă rece din fântâna apropiată, cât au poftit . “- Mulţumim, puteţi şi să ne spuneţi unde ne aflăm? “- În Rai” le-a răspuns portarul. “- Sunt complect derutat! Si portarul pe care l-am intrebat mai devreme mi-a spus că la poarta lui e intrarea în Rai” a spus vizitatorul. “- Ahhh, te referi la strada aurită şi poarta cu perle? Nu! Acolo e Iadul”. “- Şi nu vă pasă că acolo se folosesc de numele vostru?" s-a mirat, stăpânul câinelui. "- Nu!”, i-a răspuns portarul. “- Noi suntem bucuroşi că ei îi iau pe toţi aceia, care sunt de acord, să-şi părăsească prietenii şi să-i lase afară”.     Să ţineţi minte: Cu un prieten bun, întodeauna veţi avea, o “rază de lumină” la capătul tunelului   >> trimisa de Valeriu MOISE

Citita de 394 ori

Sursa: www.povesticutalc.ro