Scris de  Eleonora  Antonia Mihai :  02. Sept. 2010

Dorul  bunicii

Pe prispa casei stă la soare

Bătrâna cu nepotul ei,

Privind duios acum în zare

Cum zboară cârd de funigei

Fiind acuma sărbătoare,

Bătrâna pe nepot l-a pus

Ca să citească dintr-o carte

Cu “Patimile lui Iisus”

Cu vocea ei nespus de dulce

Şi înecată în suspin,

Rosteşte către el, privindu-l

Ca niciodată mai blajin:

-                                           -  Când spui de Maica                  Preacurată

Şi Domnul cum a pătimit,

Atuncea mă gândesc la moarte,

Că, iată, am îmbătrânit!

                                      Ştergându-se la ochi bătrâna,

                                           Sărută pe nepot cu drag,

                                           Iar el citeşte mai departe

                                           Al “Patimilor” sfânt şirag!

Bunicul

Cu noi la masă stă bunicul.

El e bătrân şi-adus de spate,

Cu vorba rară el ne spune

Atâtea basme minunate.

Îşi deapănă încet povestea

Cu Feţi-Frumoşi şi Cosânzene,

Motanul toarce lângă vatră,

Iar focul pâlpâie alene.

Trec clipele pe nesimţite,

Afară umbra nopţii creşte,

Cu zâmbetul senin pe buze,

Bunicu-ntruna povesteşte.

Dar pe furiş ne prinde somnul

În mreaja-i minunat ţesută,

Iar basmul spus la gura sobei,

Motanul doar îl mai ascultă.

(Cele mai frumoase poezii ortodoxe pentru copii, antologie de Leon Magda)

Bunica, de St. O. Iosif Data: 29 Oct 2008 Autor: AnideScoala.ro Cu părul nins, cu ochii mici Şi calzi de duioşie, Aievea parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori şi până-n seară; Cu furca-n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus În portu-i de la ţară… Căta la noi aşa de blând, Senină şi tăcută; Doar suspina din când în când La amintirea vreunui gând Din viaţa ei trecută. De câte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte…   Bunica-mi spune, de A. Andritoiu Data: 10 Aug 2009 Autor: AnideScoala.ro   Bunica-mi spune deseori Că e un suflet şi în flori. Că macu roşu ca de sânge, De-l rupem suferă şi plânge, Îi cad petalele aşa, Cum cade plânsă lacrima. Bunica-mi spune cu iubire, Că au şi florile privire, Regina nopţii ziua doarme, Ca-n arşiţă să nu se sfarme, Iar seara, când e-n jur răcoare, Ea îşi deschide ochiul mare, Şi-mprăştie peste grădină Aromă dulce, caldă, fină. Bunica-mi spune cu căldură, Cum că şi florile au gură, Cu care ele dau săruturi Albinelor şi-atâtor fluturi. Chiar şi fetiţelor ca mine, Să le-alinte, să le-alinte.